Astăzi se marchează 49 de ani de la cutremurul devastator din 4 martie 1977, când un seism de 7,4 grade în zona Vrancea a provocat moartea a 1.578 de persoane și a afectat peste 200.000. A fost al doilea mare cutremur din secolul XX, după cel din 10 noiembrie 1940.

Seismul, care a durat 56 de secunde, a distrus sau avariat grav sute de clădiri, printre care locuințe, spitale, școli, grădinițe și instituții culturale. Cele mai afectate zone au fost municipiul București și regiunile de sud și est ale țării. Sub dărâmături au fost prinse mii de victime, iar pierderile materiale au fost uriașe, marcând profund istoria recentă a României.

Rămâne însă întrebarea care frământă și astăzi: sunt autoritățile pregătite să facă față unei catastrofe de o asemenea magnitudine? Experiența tragică a cutremurului din 1977 a dus la consolidarea legislației, instruirea echipelor de intervenție și modernizarea sistemelor de monitorizare seismică, însă specialiștii avertizează că pregătirea continuă și prevenția rămân esențiale, iar fiecare măsură de siguranță adoptată poate salva vieți în cazul unui nou seism major.