Prin 2014 răsărea în comuna Fântânele din județul Prahova un cămin-hotel construit special pentru persoanele vârstnice, din fonduri guvernamentale. Mai întâi l-au predat Primăriei Fântânele, care, evident, nu a avut bani să-l susțină. Apoi l-au aruncat în curtea Direcției Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Prahova. Au mai trecut ceva ani până la sfârșitul lui 2017, când, în sfârșit, a fost acreditat pentru servicii sociale. Problema a fost că niciun bătrân nu vroia să vină acolo. Pe lângă faptul că era amplasat în mijlocul pustietății, condițiile de acceptare erau greu de îndeplinit. Prima era să fii foarte sănătos, iar a doua să plătești și 2.500 de lei pe lună.
Fiindcă nu s-a reușit ocuparea paturilor în totalitate, căminul-hotel s-a transformat în complex de servicii sociale, astfel că, pe lângă cei 14 vârstnici, camerele au început să fie ocupate de persoane cu handicap mintal.

Din păcate, solicitările pentru locuri în cămine în județul Prahova, dar și în țară sunt pentru bătrâni nedeplasabili și cu afecțiuni medicale destul de serioase. La acest capitol, listele de așteptare sunt nesfârșite, decesul unui rezident fiind singurul moment când se eliberează un pat. Tocmai de aceea căminul-hotel de la Fântânele ar fi trebuit să fie, de la început, destinat persoanelor vârstnice nedeplasabile. O reparație a acestei investiții proaste a statului român ar putea fi transformarea hotelului în cămin-spital, însă, potrivit directorului Direcției Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Prahova, demersurile în acest sens au rămas fără răspuns.