Moș Nicolae, sărbătorit anual pe 6 decembrie, rămâne una dintre cele mai iubite și vechi tradiții românești, îmbinând elemente creștine cu obiceiuri populare străvechi. Sfântul Nicolae, episcop al Myrei, este cunoscut în popor ca ocrotitor al copiilor, al marinarilor, al soldaților și al celor nevoiași.

În folclorul românesc, Moș Nicolae este descris ca un bătrân călare pe un cal alb, simbolizând prima zăpadă a iernii.

În noaptea de 5 spre 6 decembrie, copiii cuminți găsesc în ghetuțele lor dulciuri, fructe și mici daruri, iar cei neascultători primesc tradiționala nuielușă — un semn al îndreptării și al educării. Obiceiul popular cere ca nuielușa, de preferat din măr, să fie pusă în apă; dacă înflorește până la Crăciun, copilul este considerat iertat de Moș Nicolae.

Tradițiile de Sfântul Nicolae includ și obiceiuri pentru întreaga comunitate: în unele zone, oamenii aduc în casă crenguțe de pomi fructiferi care, dacă înfloresc până de Anul Nou, prevestesc un an roditor. Alte obiceiuri implică pregătirea plăcintelor sau a colindelor, iar tinerii organizează cete care se întâlnesc pentru repetiții și petreceri.

În tradiția populară, Moș Nicolae „scutură barba” pentru a aduce prima ninsoare, marcând astfel începutul iernii. Tradiții similare sunt păstrate și în Germania, unde copiii pregătesc ghetuțele și lasă morcovi pentru caii Moșului.

Sărbătoarea Moșului Nicolae este astfel un moment de bucurie, dar și de transmitere a valorilor și credințelor populare.