Pianul are nu numeroase beneficii asupra inteligenţei şi dezvoltării psiho-emoţionale ale copiilor, astfel că practicarea cursurilor de pian depăşesc cu mult sfera simplei educaţii muzicale.

Specialiştii au dovezi care atestă faptul că regiunile cerebrale ale muzicienilor sunt diferite de cele ale oamenilor care nu practică această artă, din punct de vedere structural şi funcţional. Este vorba despre zonele creierului responsabile cu abilităţile motorii, auzul, memorarea informaţiilor auditive şi memoria, care devin mai active atunci când se studiază un instrument muzical.

În cazul copiilor diagnosticaţi cu dislexie sau autism, studierea pianului poate avea un efect terapeutic neaşteptat, muzica având un impact asupra secţiunii cerebrale care răspunde de respiraţie, bătăile inimii şi reacţii la sunete. Astfel, copiii autişti sau dislexici reuşesc să proceseze mai bine un discurs dintr-o încăpere zgomotoasă şi să interpreteze cu mai multă acurateţe nuanţele lingvistice care suferă schimbări în funcţie de vocile pe care le aud.